joi, 23 decembrie 2010

...data de 25 decembrie...

Rasfoind o agenda de prin liceu am gasit o tema pe care am facuto in clasa a 10 ... nu stiu cata lume e interesata de o scurta si saraca istorie a Craciunului mai exact a datie de praznuire a Craciunului . Asadar cine e interesat sa citeasca mai departe  ...

  Cel dintai praznic imparatesc cu data fixa , in ordinea fireasca a vietii Mantuitorului, este Nasterea Domnuli, numita in popor si Craciunul , denumire provenita din limba slava de la carnatiomen ( mancare de carne .  La 25 decembrie este sarbatoarea anuala a nasterii cu trup a Domnului  Iisu Hristos .
  La inceput era deosebire intre crestini din Apus si cei din Rasarit in ceea ce priveste data acestei sarbatori. In Apus di sec al III- lea Nasterea Domnului se serba ca si azi la 25 decembrie. Dupa Sf. Ioan Gura de Aur , traditia aceasta este foarte veche la Romani care o serbau de la inceput pe 25 decembrie .
  In Rasarit pana in a doua jumatate a sec IV Nasterea Domnului era serbata in aceeasi zi cu Boterzul Domnului adica la 6 ianuarie , aceasta dubla sarbatoare era numita sarbatoarea Aratarii Domnului .
  Pentru prima oara Craciunul s-a despartit de sarbatoarea Botezului  , sarbatorindu-se pe 25 decembrie , in biserica din Antiohia in anul 375 .

 Odata fixata la 25 decembrie , sarbatoarea Nasterii Domnului a atras dupa sine fixarea datelor unui sir  intreg de alte sarbatori.
  Ziua Nasterii Domnului fiind privita ca una dintre cele mai mari sarbatori crestine , era prasnuita cu mare solemnitate. In ziua precedenta se ajuna se faceau slujbe in cadrul carora se botezau catehumenii Bisericii , preotii si cantaretii umblau ca si azi cu icoana Nasterii pe la casele credinciosilor , pentru a le vesti maritul prasnic de a doua zi . Cu timpul s-a instituit postul craciunului ca misloc de pregatire sufleteasca pentru intampinarea sarbatorii.

   In zilele noastre pentru a arata si a mari bucuria si insemanatatea Craciunului s-au adaugat anumite datini si obiceiuri . Copiii si chiar oamenii mari merg din casa in casa si colinada vestind Nasterea Domnului . in casa se impodobeste bradul cu globuri si lumini care semnifica cerul senin din noaptea nasterii. Oamenii isi fac daruri iar copii il asteapta pe Mos Craciun care le rasplateste comportamentul de peste an .

duminică, 19 decembrie 2010

Felicitari ...

 Niste bucati de carton imprimat cu motive de iarna ... dar atat de frumoase si totodata uitate de multi . Nu stiu de ce dar mie imi pare ca aceste felicitari specifice anotimpului ne ajuta sa intram mai repede si mai adanc in spiritul sarbatorilor ... 


Din curiozitate am cautat si am gasit un scurt istoric al Felicitarilor de Craciun




Felicitarile cu urari de Craciun au fost inventate in anul 1843 de catre directorul unui muzeu din Londra, Sir Henry Cole. La momentul respectiv, fiind prea ocupat pentru a scrie scrisori traditionale tuturor prietenilor si partenerilor de afaceri, el i-a cerut pictorului John Calcott Horsley sa elaboreze o ilustrata insotita de un mesaj de Craciun. Imaginea aparuta pe prima felicitare de Craciun ii prezenta pe membrii unei familii care sarbatoreau, mancau si beau vin si care se aflau in jurul unei mese. Aceasta carte postala ilustrata a fost criticata de unele persoane la momentul respectiv, pe motiv ca promova bauturile alcoolice. Cole a comandat 1.000 de astfel de felicitari, punandu-le in vanzare ulterior pe cele de care nu a mai avut nevoie.
Una dintre felicitarile din lotul tiparit in 1843 a fost vanduta recent la licitatie in schimbul sumei de 13.100 de euro. "Aparitia acestei creatii a coincis cu casatoria tinerei regine Victoria cu printul Albert, lucru care a bulversat cutumele britanice pentru ca regina a introdus bradul de Craciun, originar din Germania. In epoca victoriana, industria Craciunului a ajuns la cote fara precedent", a declarat Charles Wolsey, redactor al Debrett's. In 1860, obiceiul trimiterii de felicitari de Craciun era deja extrem de raspandit pe teritoriul britanic. In 1875, felicitarile de Craciun au inceput sa fie foarte utilizate si in Statele Unite.
Afacerea felicitarilor este atat de dezvoltata in Marea Britanie incat exista lanturi de magazine specializate in comercializarea de astfel de obiecte. Anul trecut, magazinele britanice au vandut 2,31 milioane de felicitari, dintre care 1,6 milioane de felicitari de Craciun.  


Britanicii trimit cel mai mare numar de carti postale din lume, fiecare dintre ei expediind anual, in medie, 27 de felicitari. Nici nu e greu de obtinut aceasta medie, avand in vedere ca, de exemplu, regina Marii Britanii trimite circa 10.000 de felicitari de Craciun.

sâmbătă, 11 decembrie 2010

24h

Nu credeam vreodata ca o sa fac asta ... stau in casa de 24 de ore fara sa iau o gura de aer. Cred ca o sa incep sa delirez. Am senzatia ca sunt inchis intr-o camera ca sunt la dezintoxicare doar ca nu simt nevoia sa ies nu ma impinge nimic afara imi place aici in camera mea eu si o sticla de cola la promotie. Ciudata stare nici eu nu o inteleg nu imi e somn nu imi e foame nici macar nu vreau sa fumez nu simt nevoia sa fac nimic. Probabil va intrebati d ce sunt asa surprins de mine  ... ei bine nu am stat nicodata 24 de ore in casa fara sa ies defapt nu cred k rezist mai mult de o ora in casa decat daca  dorm. imi doresc un singur lucru sa fie aici cu mine o persoana d departe sa luam un bidon si sa vedem un film si sa n prinda dimineata visand vorbind si aberand ... da este vorba despre prietenul meu fass o persoana alaturi de care nu m-am plictisit niciodata . Ieri cand am intrat in casa eram foarte suparat pe mine aproape cazusem intr-o depresie aveam senzatia ca nu stiu sa fac nimic ca nu ma pricep decat sa pierd timpu si atat ... dar multumesc lui Dumnezeu ca ma iubeste si ca imi da puterea sa fac ce vreau si ca ma ajuta sa am incredere in mine . Ce ne-am face fara Dumnezeu ... nici nu ne imaginam cat de importanta e pronia divina ... nici nu constientizam ca fara El nu am reusi sa facem nimic ... credem ca e normal sa avem tot ce avem ca doar noi muncim pentru ce avem dar nu n gandim ca sanatatea si puterea de a ne trezi dimineata din pat si a munci o avem d la El ... ba chiar mai rau atunci cand avem si n obisnuim cu ce avem inloc sa-I multumim pt ce am reusit sa realizam si sa dobandim noi Il certam ca avem prea putine si ca nu ne ajuta ... dar oare meritam sa avem tot ce ne dorim ce facem noi pentru tot ce avem ... nu facem nimic ba mai rau ne purtam ca niste animale injuram  , tragem tepe , mintim , suntem rautaciosi uni cu alti , egoisti , lacomi , fatarnici ... nimic bun .... trece p langa noi un boschetar n uitam la el si trecem mai departe gandindune ca nu merita sa-i dam leul cersit k se duce si-l bea , dar nu gandim ca 10 minute cat bea cincizeaca el nu mai sta afara in frig si sta la caldura in bodega aia jegoasa , nu n gandim k poate la al 3-lea leu isi ia si o paine ... nu noi n gandim cum e mai usor pentru noi cum sa fie mai bine pentru noi ... da ce sa facem ... cand dam de belea cand n doare ceva sau cand n e frica d ceva  atunci atunci n aducem aminte si zicem Doamne ajuta dar pana atunci ... si atunci meritam oare sa ne ajute ... nu nu meritam dar El n ajuta pt ca El are grija si de omul intelectual si de cel prost si de cel bogat si de cel sarac si d cel care sta la caldura si d cel care sta in ploaie si de cainele sin casa si de cel de pe strada si de pasari si de paduri si de ape de tot .... asta e pronia divina ...

luni, 6 decembrie 2010

Sf Ierarh Nicolae

Acesta a trait pe vremea tiranilor imparati Diocletian si Maximilian (284-305) si a stralucit mai inainte in viata pustniceasca si, pentru nespusa lui bunatate, a fost facut arhiereu. Si, fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind crestinatatea si propovaduind cu indrazneala si cu glas slobod dreapta credinta, a fost prins de mai marii cetatii Lichiei si dandu-l la osanda si la cazne l-au inchis in temnita, impreuna cu alti crestini. Si de vreme ce marele si bine credinciosul Constantin, din voia lui Dumnezeu, s-a facut imparat al romanilor, cei ce erau inchisi au fost sloboziti din legaturi si, cu ei impreuna, a fost slobozit si marele Nicolae. Si, mergand la Mira, n-a trecut multa vreme si s-a strans de catre marele Constantin, intaiul Sinod de la Niceea, la care a luat parte si minunatul Nicolae. Si i s-a dat lui darul facerii de minuni, precum arata istoria vietii sale. Scos-a din temnita pe trei oameni napastuiti, care prinzand de veste ca sunt osanditi pe nedrept, au chemat pe Sfantul in ajutor, ca, precum a izbavit pe cei din Lichia, asa si pe dansii sa-i izbaveasca. Pentru aceasta, dar, Sfantul Nicolae, ca unul ce era grabnic si fierbinte spre ajutor, s-a aratat in vis imparatului Constantin si eparhului Avlavie. Pe acesta l-a mustrat pentru para nedreapta ce facuse oamenilor la imparatul, iar pe imparat l-a instiintat cu amanuntul, aratandu-i ca erau nevinovati, parati din pizma. Si asa prin visul acesta i-a izbavit din primejdia taierii. Si alte multe minuni facand, pastorea dumnezeieste pe dreptcredinciosul sau popor. Deci, venind la adanci batraneti, s-a mutat catre Domnul, neuitand, nici dupa moarte, turma sa, ci in toate zilele dand cu indestulare ale sale faceri de bine celor lipsiti si izbavindu-i de tot felul de primejdii si de nevoi. Inca si pana astazi, Dumnezeu, prin mijlocirea lui, lucreaza minuni si cei ce-l roaga cu adevarata si neindoita credinta, nu numai mici binefaceri, ci si minuni mari dobandesc. Din anul 1087, luna mai in 9 zile moastele Sfantului Nicolae se afla la Bari, in sudul Italiei, luate din Mira, ca sa nu cada in mainile musulmanilor. Acolo ele sunt in mare cinste din partea credinciosilor, care vin la el, cu credinta, din toate partile crestinatatii.


Se spune că o familie săracă avea trei fete. Şi, atunci când acestea au crescut, părinţii s-au gândit că o viaţă "uşoară" ar fi soluţia la sărăcia în care trăiau. Sfântul Nicolae a avut însă un alt plan cu ele şi le-a salvat sufletele, pe rând, punându-le la fereastră câte o pungă cu bani.

Se mai povesteşte că Sfântul ar fi salvat de la naufragiu, prin rugăciune, ni?te marinari, iar de atunci aceştia îl cinstesc şi îl consideră ocrotitorul lor. Popularitatea sa a crescut atât de mult încât în Rusia aproape toate bisericile au colţ de rugăciune închinat Sfântului Nicolae. După o viaţă aspră, dar plină de credinţă a trecut la viaţă veşnică pe 6 decembrie 343, iar din anul 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserică din Bari, în sudul Italiei.

În Scandinavia, cu mult timp în urmă, Odin, zeul suprem, le aducea daruri copiilor, iar celor din nordul Germaniei, Zeul Thor. Acesta conducea o caleaşcă trasă de două capre, Cruncher şi Cracker. La creştinii din Ghana, Moşul vine din junglă, iar în Hawaii, cu barca. Sania trasă de reni este încărcată cu daruri pentru copiii din Danemarca, stelele dăruiesc cadouri copiilor din Polonia, iar în Ungaria, îngerii le aduc celor mici bomboane şi nuieluşe. O cămilă tânără îl ajută pe Moş în Siria, iar la noi, copiii cuminţi primesc daruri, însă cei neascultători, nuieluşe.

sâmbătă, 4 decembrie 2010

The first post

Ce imi trebuie mie blog nu stiu da cred ca este mult mai interesant decat sa incep sa invat si sa imi fac ordine prin camera . Ce poti face intr-o zi de sambata innorata si plictisitoare? Stai calare  pe calculator si citesti la rand pe internet ce vine pagina dupa pagina . Si uite asa am dat de o pagina de fotografie si am citit si am citit si am zis sa-mi fac si eu o chestie d`asta unde sa citeasca cei care se plictisesc si sa zica ... nimic interesant . Initial ma gandeam sa fac o pagina unde sa public pozele facute de mine si prietenii mei si povestea fiecarei poze . Probabil o sa incerc si asta candva dar acum e ora 15:00 eu sunt tot in pijamale tot nespalat pe fata k nu am iesit din camera mea de cand m-am trezit si la ora 16 vroiam sa fiu prezent la intalnirea club ford constanta ... ultima intalnire pe anul 2010 .